Castelul Sturdza din Miclăușeni, cunoscut și sub denumirea de Palatul Sturdza, este un monument istoric de artă gotică. A fost construit între anii 1880 – 1904 de George A. Sturza și soția sa Maria. Este situat în satul Miclăușeni, la o distanță de 20 km de Roman și 65 km de municipiul Iași.
În prezent, se află în proprietatea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Este inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015.
Istoria Castelului Sturdza din Miclăușeni
Dornic să refacă clădirea conacului, George Sturdza a vândut câteva păduri și a luat un împrumut de 100.000 de lei de la Societatea de Credit Funciar Român, punând ca gaj moșia Miclăușeni. El trebuia să-și achite datoriile în monezi de aur. Între anii 1880 și 1904, George Sturdza a construit pe amplasamentul vechiului conac un frumos palat în stil neogotic târziu. Cu inspirație din castelele feudale apusene, amintind de Palatul Culturii din Iași, dar și de Palatul Domnesc din Ruginoasa.
Castelul Sturdza are o arhitectură impresionantă, cu detalii exterioare ce reiau stema familiei Sturza, inclusiv emblema lui George A. Sturza, inspirată de icoana Sfântului Gheorghe. Interiorul este de asemenea remarcabil, cu plafoane și pereți pictați cu motive geometrice și florale.
Singurul copil al lui George Sturdza și al Mariei Ghica a fost o fiică, Ecaterina. Ea s-a căsătorit în anul 1897 cu Șerban Cantacuzino, dar nu a avut copii. Soțul ei a murit în 1918, Ecaterina Cantacuzino rămânând văduvă de tânără.
În timpul primului război mondial, castelul a adăpostit un spital militar, iar Maria Ghica și Ecaterina Cantacuzino au ajutat răniții ca infirmiere. Marele compozitor George Enescu a vizitat castelul, concertând printre paturile cu răniți.
Colecțiile, războiul și devastarea castelului
În timpul existenței sale, castelul a adăpostit o serie de colecții valoroase, cum ar fi o colecție de arme și costume medievale complete, o colecție de bijuterii și o colecție de busturi în marmură de Carrara și tablouri vechi.
Un aspect remarcabil al castelului a fost Biblioteca Miclăușeană, cea mai mare bibliotecă privată din România înainte de Primul Război Mondial. Aceasta conținea aproximativ 60.000 de volume, inclusiv incunabule și ediții princeps sau foarte rare.
În anul 1944, din cauza apropierii frontului, palatul a fost părăsit de Ecaterina Cantacuzino, care a luat cu ea odoarele bisericii construite de marele logofăt Dimitrie Sturza la 1823. Ea a refuzat inițial să evacueze biblioteca de mare valoare pe care o adăpostea castelul, predând ulterior Episcopiei Romanului două inventare ale bibliotecii.
În iarna anului 1944, au staționat în castel prizonieri nemți. Castelul a fost devastat apoi de soldații ruși care au folosit multe cărți valoroase pe post de combustibil în sobe. Alte volume au fost vândute unor magazine din Târgu Frumos, unde au fost folosite pentru împachetarea mărfurilor.
Din cele aproximativ 60.000 de volume, doar câteva mii au supraviețuit. Pe lângă cărți, au dispărut din castel piese de mobilier și cea mai mare parte din colecțiile familiei Sturdza.
Restaurarea castelului: restaurant, cazare, evenimente
În ciuda tuturor acestor provocări, Castelul Sturdza de la Miclăușeni a fost restaurat și este acum o atracție turistică populară. La restaurantul castelului, oaspeții pot savura preparate tradiționale românești într-un cadru cu adevărat regal. Casa Macrina, o clădire istorică situată în apropierea castelului, a fost amenajată pentru a oferi cazare confortabilă pentru vizitatori. La magazinul castelului, vizitatorii pot achiziționa produse făcute de călugărițele Mănăstirii Miclăușeni.
Castelul Sturdza din Miclăușeni este de asemenea, în fiecare an, gazda unor evenimente culturale și istorice. Un târg de primăvară, un festival și un târg de carte pentru copii, spectacole de teatru în aer liber, dans și muzică de epocă, un târg de antichități și unul al meșteșugarilor.
