Palatul Cuza din Ruginoasa este un palat construit în stil neogotic în anul 1804, care a aparținut inițial familiei Sturdza. Acesta este situat în localitatea Ruginoasa, Iași. Actualmente este muzeu memorial dedicat Domnitorului Unirii, Alexandru Ioan Cuza.

Istoric

Satul Ruginoasa se află la o distanță de 60 km vest de municipiul Iași, între orașele Târgu Frumos și Pașcani. La sfârșitul secolului al XVII-lea, familia boierească Sturdza a cumpărat moșia de la Ruginoasa de la Duca Vodă. Timp de aproape 200 de ani a fost acolo domeniul Sturdza.

În 1862, fiul lui Săndulache Sturdza a scos la licitație clădirea și a fost cumpărată de către Alexandru Ioan Cuza. Deși l-a cumpărat pentru a-i fi reședință de vară, domnitorul a petrecut puțin timp la palat. A locuit acolo soția sa, Doamna Elena Cuza (1825-1909). Imdiat după achiziție aceasta s-a ocupat de mobilarea și decorarea încăperilor, de grădină și de acareturi. Ea a angajat meșteri pentru repararea clădirii și grădinari germani pentru refacerea parcului din jurul palatului.

Fostul domnitor a murit la începutul lui mai 1873 în orașul Heidelberg (Germania). Rămășițele sale pământești au fost aduse la Ruginoasa, potrivit ultimei sale dorințe, fiind înhumate într-un cavou amenajat lângă biserica domnească.

Dimitri Cuza (1864-1888), fiul mai mic al domnitorului, s-a sinucis la Paris în anul 1888. Corpul său neînsuflețit a fost adus la Ruginoasa de către Elena Cuza și înmormântat la dreapta tatălui său.

Osemintele domnitorului au fost strămutate de mai multe ori. În anul 1907 au fost puse în cripta amenajată în biserică, într-o cutie de argint așezată într-un sicriu de stejar. În primăvara anului 1944 au fost scoase din biserică de către un soldat din Ruginoasa și duse la Mănăstirea Curtea de Argeș. Apoi, în anul 1946, au fost depuse în Biserica Trei Ierarhi din Iași, unde s-a amenajat o criptă.

Palatul din Ruginoasa – Muzeu Memorial

Palatul este un muzeu memorial dedicat Domnului Unirii, Alexandru Ioan Cuza. În interior pot fi explorate camerele de oaspeți, sufrageria, apartamentele domnitorilor, biroul și biblioteca, salonul de recepție, camera copiilor și cea a servitorilor. 

Ansamblul Palatului lui Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa a fost inclus pe lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015. Este format din 5 obiective:

• Palatul lui Alexandru Ioan Cuza (1862)
• Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1813)
• Parcul (1813)
• Zidul de incintă (1813)
• Mormântul pregătit pentru domnitorul Alexandru Ioan Cuza – datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Articolul Palatul Cuza din Ruginoasa apare prima dată în RO-mondo.

Piatra Teiului, este o stâncă calcaroasă aflată la capătul actualului bazin al lacului de acumulare Izvorul Muntelui, cuibărit de-a lungul încântătorului râu Bistrița. Această minune a naturii a fost declarată monument al naturii, categoria IUCN III, încă din anul 1951, actualmente având statut de rezervație geologică.

Localizare

Situată la mică distanță în amonte de confluența pârâului Largu cu râul Bistrița, Piatra Teiului se află lângă captivantul viaduct Poiana Largului. Acolo este un punct de convergență pentru traseele DN15, DN15B și DN17B. O călătorie (44 km) spre sud-est, de-a lungul malului stâng al lacului cristalin, îi va conduce pe călători către orașul Bicaz. Cei care se îmbarcă pe ruta de nord-est se vor aventura spre Târgu Neamț (aprox 46 km). Pentru cei care caută alinare în mijlocul peisajelor pitorești ale nord-vestului, o potecă se desprinde spre Vatra Dornei (85 km), în timp ce un drum spre sud-vest dezvăluie destinația Toplița, atrăgând călătorii de la o distanță de 69 de kilometri.

Caracterisitici

Privind formațiunea naturală de lângă viaductul care străbate cu grație lacul, nu se poate decât să te minunezi de prezența sa izbitoare. Piatra Teiului este adesea înconjurată de pământ sau își găsește baza mângâiată ușor de apele strălucitoare ale lacului de acumulare. Capriciile naturii dictează dacă această stâncă maiestuoasă este îmbrățișată de atingerea răcoritoare a apei. Un spectacol care se desfășoară timp de aproximativ 6 până la 8 luni pe an. În funcție de frecvența și abundența precipitațiilor, nivelul apei lacului poate fluctua între ridicat și scăzut.

Cu o impresionantă înălțime de 23 de metri, stânca se află pe o terasă ridicată cu 5 până la 7 metri deasupra nivelului râului Bistrița. În aria protejată, situată la o altitudine de 508 metri și cuprinzând o suprafață de 0,2 hectare, Piatra Teiului stă neclintită, invitând admiratorii să se delecteze cu măreția sa uimitoare.

Legenda Pietrei Teiului

Datorită apariției ei izolate între ape a fost denumită inițial „Piatra Dracului”. Legenda spune că, într-o noapte, Diavolul a rupt o bucată de stâncă tocmai de pe vârful Ceahlăului. Asta pentru a-și întocmi nenorocirile, pentru a opri apele Bistriței și a inunda arealul inconjurător. În timp ce zbura deasupra zonei a fost suprins de apariția zorilor. Temându-se de lumina soarelui, a lăsat stânca să cadă și a fugit să se ascundă în întuneric.

Legenda este menționată de Mihail Sadoveanu în romanul „Baltagul” într-o discuție între Vitoria Lipan și negustorul evreu David. Acesta din urmă își exprima neîncrederea în veridicitatea istorisirii. El considera că „piatra stă aici de pe când nu erau oameni, nici diavoli”. Cazată la Hanul lui David din Călugăreni, Vitoria observă de la fereastră, „singuratică, cu glugă de omăt în creștet”, Piatra Teiului. Negustorul evreu își amintește că lui Nechifor Lipan, ori de câte ori poposea la han și consuma mai mult vin în compania lăutarilor, îi venea cheful să se urce pe stâncă și să scrijelească cu securea o cruce care să alunge Diavolul, fiind oprit cu greutate de hangiu.

Ulterior, după ce în zona de vârf a stâncii a crescut un tei, a primit denumirea actuală.

Alte fotografii cu natura fascinantă din România”:

Piatra albă „La Grunj”

Articolul Piatra Teiului apare prima dată în RO-mondo.

Descoperă frumusețea uluitoare oferită de Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari din județul Buzău. Formați de gazele naturale care împing noroi prin crusta pământului, vulcanii creează un peisaj, aproape lunar, fascinant. Vizitatorii pot admira noroiul bulbucaș, argila și apa, înconjurată de vederi panoramice uimitoare.

Zona este o rezervație ecologică, locuința unei flore și faune unice, adăugându-și farmecul la această minune geologică. Indiferent dacă ești un pasionat de natură, un fotograf pasionat sau pur și simplu cauți o aventură extraordinară, Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari oferă o experiență de neuitat.

Alte fotografii cu natura fascinantă din România”:

Piatra albă „La Grunj”

Articolul Vulcanii noroioși de la Pâclele Mari apare prima dată în RO-mondo.

Castelul Sturdza din Miclăușeni, cunoscut și sub denumirea de Palatul Sturdza, este un monument istoric de artă gotică. A fost construit între anii 1880 – 1904 de George A. Sturza și soția sa Maria. Este situat în satul Miclăușeni, la o distanță de 20 km de Roman și 65 km de municipiul Iași.

În prezent, se află în proprietatea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Este inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015.

Istoria Castelului Sturdza din Miclăușeni

Dornic să refacă clădirea conacului, George Sturdza a vândut câteva păduri și a luat un împrumut de 100.000 de lei de la Societatea de Credit Funciar Român, punând ca gaj moșia Miclăușeni. El trebuia să-și achite datoriile în monezi de aur. Între anii 1880 și 1904, George Sturdza a construit pe amplasamentul vechiului conac un frumos palat în stil neogotic târziu. Cu inspirație din castelele feudale apusene, amintind de Palatul Culturii din Iași, dar și de Palatul Domnesc din Ruginoasa.

Castelul Sturdza are o arhitectură impresionantă, cu detalii exterioare ce reiau stema familiei Sturza, inclusiv emblema lui George A. Sturza, inspirată de icoana Sfântului Gheorghe. Interiorul este de asemenea remarcabil, cu plafoane și pereți pictați cu motive geometrice și florale.

Singurul copil al lui George Sturdza și al Mariei Ghica a fost o fiică, Ecaterina. Ea s-a căsătorit în anul 1897 cu Șerban Cantacuzino, dar nu a avut copii. Soțul ei a murit în 1918, Ecaterina Cantacuzino rămânând văduvă de tânără.

În timpul primului război mondial, castelul a adăpostit un spital militar, iar Maria Ghica și Ecaterina Cantacuzino au ajutat răniții ca infirmiere. Marele compozitor George Enescu a vizitat castelul, concertând printre paturile cu răniți.

Colecțiile, războiul și devastarea castelului

În timpul existenței sale, castelul a adăpostit o serie de colecții valoroase, cum ar fi o colecție de arme și costume medievale complete, o colecție de bijuterii și o colecție de busturi în marmură de Carrara și tablouri vechi.

Un aspect remarcabil al castelului a fost Biblioteca Miclăușeană, cea mai mare bibliotecă privată din România înainte de Primul Război Mondial. Aceasta conținea aproximativ 60.000 de volume, inclusiv incunabule și ediții princeps sau foarte rare.

În anul 1944, din cauza apropierii frontului, palatul a fost părăsit de Ecaterina Cantacuzino, care a luat cu ea odoarele bisericii construite de marele logofăt Dimitrie Sturza la 1823. Ea a refuzat inițial să evacueze biblioteca de mare valoare pe care o adăpostea castelul, predând ulterior Episcopiei Romanului două inventare ale bibliotecii.

În iarna anului 1944, au staționat în castel prizonieri nemți. Castelul a fost devastat apoi de soldații ruși care au folosit multe cărți valoroase pe post de combustibil în sobe. Alte volume au fost vândute unor magazine din Târgu Frumos, unde au fost folosite pentru împachetarea mărfurilor.

Din cele aproximativ 60.000 de volume, doar câteva mii au supraviețuit. Pe lângă cărți, au dispărut din castel piese de mobilier și cea mai mare parte din colecțiile familiei Sturdza.

Restaurarea castelului: restaurant, cazare, evenimente

În ciuda tuturor acestor provocări, Castelul Sturdza de la Miclăușeni a fost restaurat și este acum o atracție turistică populară. La restaurantul castelului, oaspeții pot savura preparate tradiționale românești într-un cadru cu adevărat regal. Casa Macrina, o clădire istorică situată în apropierea castelului, a fost amenajată pentru a oferi cazare confortabilă pentru vizitatori. La magazinul castelului, vizitatorii pot achiziționa produse făcute de călugărițele Mănăstirii Miclăușeni.

Castelul Sturdza din Miclăușeni este de asemenea, în fiecare an, gazda unor evenimente culturale și istorice. Un târg de primăvară, un festival și un târg de carte pentru copii, spectacole de teatru în aer liber, dans și muzică de epocă, un târg de antichități și unul al meșteșugarilor.

Articolul Castelul Sturdza din Miclăușeni apare prima dată în RO-mondo.

Această formațiune geologică a fost descoperită pentru prima dată în urmă cu aproape o sută de ani și a devenit rapid un simbol al județului Buzău. Piatra albă “La Grunj” este un monument al naturii cu statut de rezervație geologică.

Are o origine geologică și o compoziție unică, ce a atras atenția oamenilor de știință și a pasionaților de geologie din întreaga lume.

Caracteristici geologice unice ale pietrei albe “La Grunj”

Deși seamănă cu un munte de sare, aceasta este compusă în principal din “marne albe”(o rocă sedimentară compusă din carbonat de calciu și argilă) și „gresii” iar datorită durității lor a reușit să reziste atât de mult eroziunii cauzate de vânt și apă. Textura și culoarea sa albă strălucitoare o fac să iasă în evidență în peisajul înconjurător.

Cum să ajungi la piatra albă “La Grunj”

Ai să ajungi folosind drumul asfaltat de pe valea Slănicului – DJ 203 K, care pornește de pe DN2 (E85) de la Mărăcineni spre Săpoca (imediat înainte de a intra pe podul de peste Buzău), urmând ruta Beceni – Vintilă Vodă – Mânzălești – Lopătari.

Coordonate: 45°29′23″N 26°38′23″E

Articolul Piatra albă „La Grunj” apare prima dată în RO-mondo.

Când soarele își arată zâmbetul cel mai luminos, România se îmbracă în haina sa de vară și oferă privitorilor săi un spectacol de neuitat. Printre aceste minuni ale naturii se numără câmpurile de floarea soarelui, o poveste de culoare și lumină în mijlocul verii.

Razele soarelui se joacă cu petalele galbene, creând un dans magic al culorilor. În ochii fotografului, România devine o operă de artă vie, iar câmpurile de floarea soarelui sunt paleta sa de culori.

Fiecare cadru fotografic dintr-un câmp de floarea soarelui surprinde povestea unei călătorii interioare, o călătorie către noi înșine. În fiecare petală, în fiecare rând de câmp, se ascunde o poveste care așteaptă să fie descoperită.

În fiecare floare de soare, se ascunde de fapt un colț de inimă românească, rezultat al unei bucăți de pământ îmbibată cu istorie și tradiție. Pe coline line sau pe dealuri ondulate, orice câmp de floarea soarelui oferă un decor perfect pentru călătoriile în lumea frumuseții naturii din România.

Așadar, în vara asta, nu ratați șansa de a vă pierde în peisajele fermecătoare ale României și de a vă lăsa inspirați de frumusețea irezistibilă a câmpurilor de floarea soarelui.

Articolul Câmpurile de floarea soarelui apare prima dată în RO-mondo.