În inima pădurilor dense și binecuvântate ale României, își găsește căminul veverița europeană (Sciurus Vulgaris). Cu blana ei, de culoare brun-roșcată și coada pufoasă, această creatură aduce o notă de veselie și vitalitate în mediul ei natural.

Veverițele sunt cunoscute pentru agilitatea lor uimitoare și pentru capacitățile lor acrobatice de a sări și escalada printre crengi. Ele sunt omnivore, hrănindu-se cu semințe, fructe, nuci și insecte. Cu simțurile lor ascuțite, veverițele sunt mereu în alertă, scanând mediul înconjurător pentru orice amenințare sau oportunitate de hrană.

Deși veverițele sunt destul de comune în pădurile din România, sunt protejate și prețuite pentru rolul lor în ecosistem. Ele contribuie la dispersia semințelor și la menținerea echilibrului populațiilor de insecte, având un impact semnificativ asupra biodiversității locale.

Astfel, atunci când admirăm veverița europeană în sălbăticie, nu doar că ne bucurăm de frumusețea ei captivantă, ci trebuie sa ne și amintim de importanța ei în cadrul ecosistemului. Veverița nu este doar mascota jucăușă a pădurilor românești, ci și gardian al naturii, contribuind la sănătatea și prosperitatea mediului nostru natural.

Cu ochii lor sclipitori și expresiile curioase, veverițele devin subiectul perfect pentru fotografiile de natură.

Articolul Veverița europeană: Mascota jucăușă a pădurilor românești apare prima dată în RO-mondo.

Fortăreața Tropaeum Traiani este un vestigiu istoric situat în localitatea Adamclisi din județul Constanța. Acolo sunt unele dintre cele mai importante vestigii antice de pe teritoriul României. Monumentul marchează o pagină semnificativă în istoria antică a României, reprezentând un simbol al victoriei împăratului roman Traian asupra dacilor.

Numele Adamclisi (în grafii mai vechi Adamklissi sau Adam Klisi) este forma românizată a denumirii turceşti Adam Kilisse (Casa lui Adam, interpretată ca fiind Biserica Omului). Turcii au considerat impunătorul monument roman drept biserică.

Istoricul Fortăreței

În iarna anului 101-102 d.C., în regiunea Adamclisi, a avut loc o confruntare majoră între armatele regelui dac Decebal și legiunile romane conduse de Traian. Acest eveniment a marcat un moment crucial în istoria Daciei, culminând cu ridicarea monumentului triumfal Tropaeum Traiani în 109, în timpul împăratului Traian.

Monumentul Tropaeum Traiani, în varianta în care a fost reconstituit de către arheologi, este alcătuit dintr-un soclu cilindric, care are la bază mai multe rânduri de trepte circulare. La partea superioară are un acoperiș conic, cu solzi pe rânduri concentrice de piatră. În vârf se află trofeul bifacial, înalt de 10,75 m, înfățișând o armură cu patru scuturi cilindrice. De jur împrejur, cele 54 de metope din calcar de Deleni, înfățișează în basorelief scene de război.

Complexul arheologic

În apropierea monumentului triumfal Tropaeum Traiani se află ruinele așezării civile romane Civitas Tropaeensium, întemeiate de același împărat. Ansamblul, din care făcea parte monumentul, mai cuprindea un altar funerar și un mausoleu:

• pe pereții altarului funerar erau înscrise numele celor aproximativ 3.800 de soldați romani căzuți probabil în lupta de la Adamclisi.
• mausoleul, cu trei ziduri concentrice, în care se pare că a fost înmormântat comandantul (praefectus castrorum). Acesta, cu prețul vieții sale, a decis victoria din anul 102.

Muzeul Arheologic din Adamclisi cuprinde vestigii descoperite în urma cercetărilor arheologice în cetatea Tropaeum Traiani, la monument (piesele originale) și în vecinătatea complexului arheologic. Sunt prezentate colecții din ceramică, podoabe, piese de arhitectură etc.

Cetatea Tropaeum Traiani – Fortăreața Adamclisi

La 2 km vest de monumentul triumfal a fost întemeiată de Traian cetatea romană Tropaeum Traiani. Aceasta este menționată în inscripții pentru prima dată ca municipiu în anul 170. Cetatea romană a fost întemeiată de Traian pe locul vechii așezări geto-dacice. Făcea parte din sistemul limesului ofensiv creat de Traian la Dunărea de Jos.

Cetatea se află pe o prelungire joasă a dealului pe care a fost construit monumentul. Se leagă de acesta printr-o limbă de pământ îngustă. Platoul este înconjurat pe toate celelalte laturi de pante mai mult sau mai puțin abrupte, care constituie o protecție naturală. Incinta închide o suprafață de cca. 10 ha.

Tropaeum Traiani – Fortăreața Adamclisi reprezintă un patrimoniu istoric și cultural de o valoare inestimabilă pentru istoria României. Este o mărturie a trecutului nostru dacic și roman.

Articolul Tropaeum Traiani – Fortăreața Adamclisi apare prima dată în RO-mondo.

Palatul Cuza din Ruginoasa este un palat construit în stil neogotic în anul 1804, care a aparținut inițial familiei Sturdza. Acesta este situat în localitatea Ruginoasa, Iași. Actualmente este muzeu memorial dedicat Domnitorului Unirii, Alexandru Ioan Cuza.

Istoric

Satul Ruginoasa se află la o distanță de 60 km vest de municipiul Iași, între orașele Târgu Frumos și Pașcani. La sfârșitul secolului al XVII-lea, familia boierească Sturdza a cumpărat moșia de la Ruginoasa de la Duca Vodă. Timp de aproape 200 de ani a fost acolo domeniul Sturdza.

În 1862, fiul lui Săndulache Sturdza a scos la licitație clădirea și a fost cumpărată de către Alexandru Ioan Cuza. Deși l-a cumpărat pentru a-i fi reședință de vară, domnitorul a petrecut puțin timp la palat. A locuit acolo soția sa, Doamna Elena Cuza (1825-1909). Imdiat după achiziție aceasta s-a ocupat de mobilarea și decorarea încăperilor, de grădină și de acareturi. Ea a angajat meșteri pentru repararea clădirii și grădinari germani pentru refacerea parcului din jurul palatului.

Fostul domnitor a murit la începutul lui mai 1873 în orașul Heidelberg (Germania). Rămășițele sale pământești au fost aduse la Ruginoasa, potrivit ultimei sale dorințe, fiind înhumate într-un cavou amenajat lângă biserica domnească.

Dimitri Cuza (1864-1888), fiul mai mic al domnitorului, s-a sinucis la Paris în anul 1888. Corpul său neînsuflețit a fost adus la Ruginoasa de către Elena Cuza și înmormântat la dreapta tatălui său.

Osemintele domnitorului au fost strămutate de mai multe ori. În anul 1907 au fost puse în cripta amenajată în biserică, într-o cutie de argint așezată într-un sicriu de stejar. În primăvara anului 1944 au fost scoase din biserică de către un soldat din Ruginoasa și duse la Mănăstirea Curtea de Argeș. Apoi, în anul 1946, au fost depuse în Biserica Trei Ierarhi din Iași, unde s-a amenajat o criptă.

Palatul din Ruginoasa – Muzeu Memorial

Palatul este un muzeu memorial dedicat Domnului Unirii, Alexandru Ioan Cuza. În interior pot fi explorate camerele de oaspeți, sufrageria, apartamentele domnitorilor, biroul și biblioteca, salonul de recepție, camera copiilor și cea a servitorilor. 

Ansamblul Palatului lui Alexandru Ioan Cuza de la Ruginoasa a fost inclus pe lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015. Este format din 5 obiective:

• Palatul lui Alexandru Ioan Cuza (1862)
• Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (1813)
• Parcul (1813)
• Zidul de incintă (1813)
• Mormântul pregătit pentru domnitorul Alexandru Ioan Cuza – datând de la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Articolul Palatul Cuza din Ruginoasa apare prima dată în RO-mondo.

Cazinoul din Constanța este unul dintre simbolurile reprezentative ale orașului, fiind inaugurat la data de 15 august 1910.

În zona în care se află astăzi Cazinoul din Constanța mai fusese, între 1880-1902, o construcție de lemn, o „cazină” cum se numea atunci – loc pentru spectacole de teatru, baluri, loc de recreere pentru turiști. O parte din acoperișul și un perete al fațadei acestei construcții sunt distruse în iarna anului 1901, de o furtună puternică.

În aprilie 1902, primarul Alexandru Belcic decide, printr-un proces verbal, organizarea șantierului în regim propriu pentru demolarea „cazinei” și construirea unui edificiu cu funcții asemănătoare marilor cazinouri europene. Construcția incepe in anul 1904.

Insă, după terminarea fundației, planurile sunt schimbate iar primăria încredințează modificarea lor arhitectului Daniel Renard. Acesta schimbă stilul arhitectonic de la unul ce se inspira din tradițiile artei românești, la unul care atunci era pe culmile sale – „Art Nouveau”.

Proiectul de tip Art Nouveau cu „adăugiri”

La 21 decembrie 1909, este alcătuită o comisie menită să studieze cazinoul din toate punctele de vedere. Rezultatul inspecției s-a materializat prin adăugarea de spații. O sală mare pentru restaurant, care va fi pus în legatură cu terasa din spatele ușii vitrate, care să nu obtureze perspectiva larg deschisă asupra mării. S-au sugerat și degajarea scării de onoare printr-o arcadă spectaculoasă, adăugarea de intrări, vestiare, toalete, dar și suprimarea de trepte sau ferestre.

Cazinoul din Constanța – Restaurări și paragină

În anul 1934, primele lucrări de restaurare și modernizare ale Cazinoului au fost efectuate chiar de către proiectantul Daniel Renard.

Cazinoul din Constanța a fost restaurat și în anul 1986 de către un colectiv de artiști plastici. Au fost executate restaurări de pictură baroc-frescă, stucatură și vitralii. Vitraliile Art Nouveau din zona scărilor principale, cu o suprafață de 50 de mp, au fost realizate de artistul Ioan Cadar. Lucrările au durat un an.

Imediat după Revoluție, edificiul este repartizat Ministerului Culturii. Se propune o atribuire științifică, spre a deveni sediul unui „Institut Oceanografic Român” conform planurilor lui Grigore Antipa. Noua instituție ar fi grupat Institutul Român de Cercetări Marine, Stațiunea Zoologică Marină și Complexul Muzeal de Științe ale Naturii. Dar costul renovării, dezbinarea între instituții și restructurările din guvern pun capăt planurilor. După câteva luni, cazinoul revine la funcția anterioară: restaurant și local de distracție.

După anii ’90, pentru Cazinoul din Constanța a urmat o lungă perioadă de paragină. Pentru se evita accidentele și jaful, accesul în interior a fost interzis. Clădirea a suferit un vizibil proces de degradare ce urma să duca inevitabil la ruină.

Un proiect de renovare este publicat la sfârșitul anului 2019. Devizul inițial al Companiei Naționale de Investiții a fost de 57 milioane de lei pentru o durată de trei ani. Dupa „întârzierile de rigoare”, adăugarea de lucrări și fonduri suplimentare, este anunțată finalizarea lucrărilor de renovare pentru vara anului 2024.

Notă redacțională: Fotografiile publicate în acest articol sunt realizate în iunie 2014.

Articolul Cazinoul din Constanța apare prima dată în RO-mondo.

Cetatea Neamț este un loc încărcat de istorie, cu o arhitectură impresionantă și o atmosferă plină de mister. Situată în județul Neamț, la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț. Este una dintre cele mai importante fortărețe medievale din țară.

Cetatea Neamț este construită din piatră de râu (folosită atât ca elevație, cât și ca umplutură a zidurilor), din piatră de carieră (folosită la arcade, pervazuri, piloni și contraforți) și rocă de gresie verzuie. Între cetate și restul platoului se află un șanț de apărare pe latura de nord. În cetate se pătrunde pe o poartă numită “poarta mușatină” aflată pe la mijlocul zidului nordic.

Fortul mușatin are forma unui patrulater cu laturi inegale:

• latura de nord 38,50 m
• latura de sud 37,50 m
• latura de est 47 m
• latura de vest 40 m

Zidurile sunt groase de aproape 3 m și aveau inițial o înălțime de circa 12-15 m. Zidurile sunt susținute și consolidate în exterior de 18 contraforți puternici de formă prismatică, care corespund pe direcția zidurilor interioare. În cele patru colțuri ale fortului mușatin se află turnuri de apărare

În mijlocul fortului se afla o curte interioară largă, înconjurată de încăperi cu diferite întrebuințări:

• pe latura de est se aflau închisoarea, monetăria, camera de provizii și cuhnea (bucătăria) – la parter și demisol, “neagra temniță”, paraclisul “Sf. Nicolae”, cameră de locuit, camera pârcălabului și camera domnițelor – la etaj
• pe latura de vest se aflau sala armelor; la demisol și parter, sala de sfat și judecată; la etaj o sală de trecere, un iatac și o cameră de taină
• pe latura de sud se afla un lapidarium – la demisol și parter și o terasă – la etaj
• pe latura de nord nu existau încăperi, aici aflându-se doar zidul de incintă

Cetatea Neamț – istorie și semnificație

Cetatea Neamț făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea. Era perioada apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având șanțuri adânci.

Cetatea Neamț are o istorie bogată care datează din secolul al XIV-lea. A fost construită în perioada domniei lui Petru I Mușat (1375-1391) și a jucat un rol important în apărarea Moldovei. Cetatea a fost menționată pentru prima dată la 2 februarie 1395. În timpul expediției regelui Sigismund de Luxemburg al Ungariei în Moldova.

Perioada domniei lui Ștefan cel Mare

Domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) a înțeles cel mai bine necesitățile construirii de clădiri fortificate pentru a apăra Principatul Moldovei de atacurile turcilor, tătarilor, ungurilor sau polonilor. El a construit primele mănăstiri fortificate din Moldova și a întărit cetățile existente.

Considerând că Cetatea Neamț nu este suficient întărită pentru a rezista atacurilor inamicilor Moldovei, în răgazul dintre Bătălia de la Podul Înalt (ianuarie 1475) și Bătălia de la Valea Albă (26 iulie 1476) el a poruncit supraînălțarea zidurilor cetății cu circa 6-7 m și construirea de creneluri și ferestre înguste, prin care apărătorii cetății puteau să supravegheze și să lovească dușmanii.

Pe latura de nord a fortului mușatin s-a construit un zid flancat de patru bastioane semicirculare cu ziduri groase și rezistente, cu înălțimi variabile, de până la 30 de metri. Acest zid a încadrat o curte exterioară.

Pentru a evita apropierea dușmanilor de zidurile cetății, Ștefan cel Mare a dispus săparea unui șanț de apărare mult mai adânc și mai larg decât cel anterior, în partea de nord și nord-est a fortului. În cetate se pătrundea printr-un pod de acces arcuit cu o parte fixă și o alta mobilă, sprijinit pe 11 piloni de piatră de formă prismatică.

Partea mobilă se afla pe porțiunea de pod dintre ultimul pilon și zidul bastionului. Aceasta se putea ridica în caz de primejdie, printr-un sistem de scripeți. Dar odată trecut de ea existau două capcane cu trape, cunoscute și sub numele de “curse de șobolani”.

Reabilitarea Cetății Neamț

În perioada 2007-2009, Cetatea Neamț a fost reabilitată cu fonduri europene, la care s-au adăugat fonduri alocate de Consiliul Județean Neamț, în parteneriat cu Consiliul Local Târgu Neamț. Cheltuielile de reabilitare s-au ridicat la 2,5 milioane de euro.

Cetatea Neamț a fost redată circuitului turistic național și internațional la 4 iulie 2009. Au fost amenajate 21 de încăperi. Printre acestea: sala de sfat și judecată, sala armelor, închisoarea, camera de provizii, sala de mese, paraclisul etc. În unele camere este recreată atmosfera din vremurile trecute, când cetatea era locuită.

Articolul Cetatea Neamț apare prima dată în RO-mondo.

Fundația „Arte și Artiști în Dialog” a organizat în comuna Mahmudia, județul Tulcea, în perioada 22 – 23 august 2014, prima ediție a unui festival de arte și folcor intitulat „Arte și Artiști Diallog”.

Pe scenă au fost prezente mai multe ansambluri folclorice muzicale și de dansuri din zonă plus interpreți de muzică populară locali. Pentru a încununa cele două zile de festival, pe aceeași scenă au performat cântăreți consacrați și au fost prezentate spectacole de teatru.

Iată câteva imagini ce redau atmosfera festivalului:

Alte fotografii de la festivaluri de foclor din România”:

Festival de tradiții și folclor, august 2006

Articolul Festival Arte și Folcor, august 2014 apare prima dată în RO-mondo.