Piatra Teiului, este o stâncă calcaroasă aflată la capătul actualului bazin al lacului de acumulare Izvorul Muntelui, cuibărit de-a lungul încântătorului râu Bistrița. Această minune a naturii a fost declarată monument al naturii, categoria IUCN III, încă din anul 1951, actualmente având statut de rezervație geologică.

Localizare

Situată la mică distanță în amonte de confluența pârâului Largu cu râul Bistrița, Piatra Teiului se află lângă captivantul viaduct Poiana Largului. Acolo este un punct de convergență pentru traseele DN15, DN15B și DN17B. O călătorie (44 km) spre sud-est, de-a lungul malului stâng al lacului cristalin, îi va conduce pe călători către orașul Bicaz. Cei care se îmbarcă pe ruta de nord-est se vor aventura spre Târgu Neamț (aprox 46 km). Pentru cei care caută alinare în mijlocul peisajelor pitorești ale nord-vestului, o potecă se desprinde spre Vatra Dornei (85 km), în timp ce un drum spre sud-vest dezvăluie destinația Toplița, atrăgând călătorii de la o distanță de 69 de kilometri.

Caracterisitici

Privind formațiunea naturală de lângă viaductul care străbate cu grație lacul, nu se poate decât să te minunezi de prezența sa izbitoare. Piatra Teiului este adesea înconjurată de pământ sau își găsește baza mângâiată ușor de apele strălucitoare ale lacului de acumulare. Capriciile naturii dictează dacă această stâncă maiestuoasă este îmbrățișată de atingerea răcoritoare a apei. Un spectacol care se desfășoară timp de aproximativ 6 până la 8 luni pe an. În funcție de frecvența și abundența precipitațiilor, nivelul apei lacului poate fluctua între ridicat și scăzut.

Cu o impresionantă înălțime de 23 de metri, stânca se află pe o terasă ridicată cu 5 până la 7 metri deasupra nivelului râului Bistrița. În aria protejată, situată la o altitudine de 508 metri și cuprinzând o suprafață de 0,2 hectare, Piatra Teiului stă neclintită, invitând admiratorii să se delecteze cu măreția sa uimitoare.

Legenda Pietrei Teiului

Datorită apariției ei izolate între ape a fost denumită inițial „Piatra Dracului”. Legenda spune că, într-o noapte, Diavolul a rupt o bucată de stâncă tocmai de pe vârful Ceahlăului. Asta pentru a-și întocmi nenorocirile, pentru a opri apele Bistriței și a inunda arealul inconjurător. În timp ce zbura deasupra zonei a fost suprins de apariția zorilor. Temându-se de lumina soarelui, a lăsat stânca să cadă și a fugit să se ascundă în întuneric.

Legenda este menționată de Mihail Sadoveanu în romanul „Baltagul” într-o discuție între Vitoria Lipan și negustorul evreu David. Acesta din urmă își exprima neîncrederea în veridicitatea istorisirii. El considera că „piatra stă aici de pe când nu erau oameni, nici diavoli”. Cazată la Hanul lui David din Călugăreni, Vitoria observă de la fereastră, „singuratică, cu glugă de omăt în creștet”, Piatra Teiului. Negustorul evreu își amintește că lui Nechifor Lipan, ori de câte ori poposea la han și consuma mai mult vin în compania lăutarilor, îi venea cheful să se urce pe stâncă și să scrijelească cu securea o cruce care să alunge Diavolul, fiind oprit cu greutate de hangiu.

Ulterior, după ce în zona de vârf a stâncii a crescut un tei, a primit denumirea actuală.